Tratamentul corect si egal la locul de munca este un drept
fundamental la nivelul Uniunii Europene. Indiferent ca este vorba de discriminarea
persoanelor pe criterii de sex, varsta, origine etnica, religie sau orientare
sexuala, subiectul discriminarii in relatiile profesionale reprezinta una
dintre problemele importante ale societatii, potrivit unui studiu realizat de
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). 

In continuare, poti citi despre formele de discriminare interzise
prin lege, ce tipuri de discriminare sunt sanctionate, care sunt obligatiile
angajatorului, precum si despre ce poti face in cazul in care consideri ca esti
discriminat la locul de munca. 

Cadru legal

Egalitatea dintre cetateni este un drept garantat prin Constitutia
Romaniei. Aceasta prevede drepturi egale pentru toti romanii indiferent de
rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, apartenenta politica,
venit sau origine sociala. Acelasi act normativ  prevede egalitatea
cetatenilor in fata legii si a autoritatilor, fara privilegii si fara
discriminare. 

Pe langa Constitutie, exista si alte acte normative, in care este
prevazuta  egalitatea atat in fata legii, cat si la locul de munca. 

Cadrul legal al discriminarii a fost stabilit initial prin Ordonanta
de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor
formelor de discriminare. Potrivit acestui act normativ, orice cetatean are
dreptul la munca, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la un
salariu egal pentru munca egala si la o remuneratie echitabila si
satisfacatoare.

In continuare, Codul Muncii (Legea nr. 53/2003)
contine mai multe dispozitii  cu privire la reglementarea discriminarii la
locul de munca. Acesta mentioneaza, in articolul nr. 5, ca in cadrul
relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de
toți salariații și angajatorii.

Ulterior, alin. 2 al articolului nr. 5 al aceleiasi legi
precizeaza ca orice discriminare directă sau indirectă față de un
salariat, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată
pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială,
trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau
responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență
la o categorie defavorizată, este interzisă.

Mai mult, orice salariat trebuie sa beneficieze de conditii de
munca adecvate activitatii prestate, de securitate si sanatate in munca si de
respectarea demnitatii si constiintei sale fara nicio discriminare. Articolul
nr. 6 se incheie prin interzicerea discriminarii bazate pe criteriul de sex
atat cu privire la conditiile de remunerare, cat si la alte elemente ce tin de
locul de munca. 

In 2020, Codul Muncii a fost actualizat si modificat prin Legea
nr. 151/2020 si au fost aduse cateva prevederi noi, referitoare la
egalitatea de sanse la locul de munca. Astfel, angajatorii care nu respecta
dispozitiile privind  discriminarea la locul de munca pot primi amenzi
cuprinse intre 1.000 si 20.000 de lei. 

Legea nr. 151/2020 introduce notiunile de „discriminare directa”
si „discriminare indirecta”. De asemenea prin aceasta modificare se aduc,
pentru prima oara in Codul Muncii, notiuni precum discriminarea prin asociere,
hartuirea si victimizarea. 

Inclusiv dispunerea, scrisa sau verbala, unei persoane sa utilizeze 
o forma de discriminare impotriva unei persoane sau unui grup este considerata
tot discriminare, mai spun noile prevederi introduse in Codul Muncii. 

De interes este si Legea nr. 202/2002 republicata
si actualizata. Aceasta vizeaza egalitatea de sanse si tratament intre femei si
barbati. Conform acestui act normativ , trebuie sa se ia masuri pentru a
promova egalitatea de sanse intre femei si barbati si pentru a elimina orice
forma de discriminare bazata pe criteriul de sex in domeniul muncii, al
educatiei, sanatatii, informarii, participarii la decizie, inceperea sau
extinderea unei intreprinderi sau a oricarei forme de activitate
independenta. 

Aceeasi lege mentioneaza obligatiile angajatorului pentru a
preveni si elimina comportamentele discriminatorii, limitarea discriminarii pe
fondul maternitatii, precum si egalitatea de sanse in ceea ce priveste accesul
la educatie si la informare in contextul locului de munca. 

Cel mai recent act legislativ, Legea nr. 167/2020 pentru
modificarea si completarea Ordonantei de Guvern nr. 137/2000, privitor la
prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, a fost publicat in
august 2020. 

Noile prevederi introduse vizeaza hartuirea morala la locul de
munca. Potrivit legii, orice comportament de acest fel se sanctioneaza
disciplinar, contraventional sau penal, indiferent daca angajatii sunt
comparabili din punct de vedere ierarhic sau comportamentul este realizat de un
salariat asupra unui alt salariat care este superiorul/inferiorul sau ierarhic. 

De asemenea, legea defineste hartuirea morala la locul de munca
drept orice comportament care, prin caracterul sau sistematic, afecteaza
demnitatea, integritatea fizica sau mentala a unui angajat sau grup de
angajati, pune in pericol munca lor si duce la degradarea climatului de lucru.
Mai mult, angajatorul are obligatia de a lua masuri pentru a combate hartuirea
morala la locul de munca si trebuie sa sanctioneze disciplinar
angajatul/angajatii vinovati. Pasivitatea angajatorului poate fi sanctionata
prin amenda contraventionala. 

Forme de discriminare interzise 

Potrivit dispozitiilor Codului Muncii , este interzisa orice forma
de discriminare  pe criterii de:

• rasă, 
• cetățenie, 
• etnie, 
• culoare, 
• limbă, 
• religie, 
• origine socială, 
• trăsături genetice, 
• sex, 
• orientare sexuală, 
• vârstă, 
• handicap, 
• boală cronică necontagioasă, 
• infectare cu HIV, 
• opțiune politică, 
• situație sau responsabilitate
  familială, 
• apartenență ori activitate
  sindicală, 
• apartenență la o categorie defavorizată

Pe langa acestea, legislatia europeana lasa libertate si pentru
interzicerea altor motive de discriminare , precum statutul marital, nivelul
venitului, locul de resedinta/nastere, dar si motive cumulate. De exemplu,
varsta si sexul unei persoane; in special femeile in varsta pot fi supuse unui
tratament incorect pe piata locurilor de munca. 

Cum este tratata in Codul Muncii discriminarea directa si
indirecta

Codul Muncii, actualizat prin Legea nr. 151/2020,
defineste discriminarea directa si discriminarea indirecta. Poti citi mai multe
despre acestea mai jos.

• Discriminarea directa – apare atunci cand un
  angajator trateaza un salariat mai rau decat pe ceilalti, intr-un caz
  comparabil, pe baza criteriilor de discriminare. Potrivit legii nr.
  151/2020 discriminarea directă reprezintă „orice act sau faptă de
  deosebire, excludere, restricție sau preferință, întemeiat(ă) pe unul sau
  mai multe dintre criteriile de discriminare prevazute de Codul Muncii,
  care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii,
  folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația
  muncii”.  De exemplu, situatia in care angajatorul  refuza sa
  angajeze sau sa promoveze un angajat care nu este heterosexual, concediaza
  o femeie pentru ca este insarcinata sau nu accepta persoane cu handicap;
• Discriminare indirecta – vizeaza anumite
  practici sau politici ale unei companii care par corecte, insa
  dezavantajeaza anumite categorii de persoane. Conform Legii nr. 151/2020
  discriminarea indirecta consta in „orice prevedere, acțiune, criteriu sau
  practică aparent neutră care are ca efect dezavantajarea unei persoane
  față de o altă persoană în baza unuia dintre criteriile de discriminare
  prevazute de Codul Muncii , în afară de cazul în care acea prevedere,
  acțiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un
  scop legitim, și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt
  proporționale, adecvate și necesare.” Aici intra intrebarile din timpul
  interviului despre statutul marital sau planurile de a intemeia o familie.

La acestea se adauga hartuirea, hartuirea sexuala,
victimizarea si discriminarea prin asociere:

Hartuire – o persoana manifesta un comportament
nedorit, bazat pe criterii de discriminare, asupra unei alte persoane, iar
aceasta lezeaza demnitatea, creeaza un mediu intimidant, ostil, degradant,
umilitor sau jignitor;

• Hartuire sexuala – o persoana manifesta un
  comportament bazat pe criterii de discriminare, (cu conotatii sexuale),
  exprimat fizic, verbal sau nonverbal, avand drept scop lezarea demnitatii,
  crearea unui mediu de intimidare, degradant sau umilitor;
• Victimizarea – este definita, potrivit articolul
  nr. 5 , alineatul nr. (7) din Codul Muncii, drept orice tratament advers,
  venit ca reactie la o plangere sau actiune in justitie cu privire la
  incalcarea principiului tratamentului egal si al nediscriminarii. Aceasta
  prevedere vine in apararea salariatului care doreste sa isi apere
  drepturile de egalitate conferite prin lege.
• Discriminarea prin asociere – este reglementata
  prin articolul nr. 5, alineatul nr. (6) din Codul Muncii si consta in
  orice actiune sau fapta de discriminare savarsita asupra unei persoane
  care, desi nu face parte dintr-o categorie identificata prin criteriile de
  discriminare de sex, cetatenie, limba etc., este asociata sau prezumata a
  fi asociata cu una sau mai multe persoane apartinand acestei categorii de
  persoane. 

Ce presupune egalitatea de sanse
si de tratament intre femei si barbati in relatiile de munca 

Egalitatea de sanse si de tratament intre femei si
barbati in relatiile de munca vizeaza accesul nediscriminatoriu la:

• Alegerea si exercitarea libera a unei profesii/activitati;
• Angajarea pe orice post/loc de munca vacant si
  la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
• Venituri egale pentru munca de valoare egala;
• Informare si consiliere profesionala, programe
  de calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala,
  inclusiv ucenicie
• Promovarea la orice nivel ierarhic si
  profesional;
• Conditii de incadrare in munca si munca ce
  respecta normele de sanatate si securitate in munca potrivit prevederilor
  legale, inclusiv conditii de concediere;
• Alte beneficii decat cele de natura salariala;
• Acces la sistemele publice si private de
  securitate sociala;
• Acces la organizatii patronale, sindicale si
  organisme profesionale, alaturi de beneficiile acordate de acestea;
• Prestatii si servicii sociale, acordate in
  conformitate cu legislatia in vigoare.

Care sunt obligatiile
angajatorului pentru prevenirea si eliminarea oricaror comportamente, definite
drept discriminare bazata pe criteriul de sex

Conform prevederilor Codului Muncii si ale legilor in
vigoare, angajatorul este obligat:

• Sa asigure egalitate de sanse si de tratament
  intre angajati, femei si barbati, in cadrul relatiilor de munca de orice
  fel, inclusiv prin introducerea unor prevederi legate de interzicerea
  discriminarii pe criteriul de sex in regulamentul de organizare si
  functionare si in regulamentul intern al unitatii;
• Sa prevada, in regulamentul intern, sanctiuni
  disciplinare, in conditiile prevazute de lege, pentru salariatii care
  incalca demnitatea personala a altor angajati prin crearea unui mediu
  degradant, de intimidare, ostilitate, umilire, prin actiuni de
  discriminare;
• Sa ii informeze pe salariati, inclusiv prin
  afisarea in locuri vizibile, despre drepturile pe care acestia le au in
  ceea ce priveste egalitatea de sanse si de tratament intre femei si
  barbati in relatiile de munca;
• Sa informeze, imediat dupa ce a fost sesizat,
  autoritatile publice abilitate cu aplicarea si controlul respectarii
  legislatiei privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si
  barbati.

Angajatorul trebuie sa ia masuri si pentru prevenirea
și combaterea actelor de hărțuire morală la locul de muncă, inclusiv prin
prevederea în regulamentul intern al unității de sancțiuni disciplinare pentru
angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.

Sanctiuni in cazul nerespectarii dispozitiilor privind
egalitatea de sanse

Potrivit Ordonantei nr. 137/2000 republicata si
actualizata, discriminarea
unui salariat de catre un coleg se sanctioneaza cu amenzi
cuprinse intre 1.000 si 30.000 de lei. Daca discriminarea vizeaza un grup de
persoane sau o comunitate, amenda este cuprinsa intre 2.000 si 100.000 de lei.
De asemenea, hartuirea morala la locul de munca savarsita de un angajat asupra
altui angajat se pedepseste cu amenda cuprinsa intre 10.000 si 15.000 de
lei. 

Totodata, daca angajatorul nu ia masuri pentru a
preveni si combate actele de discriminare si hartuire, risca o amenda cuprinsa
intre 30.000 si 50.000 de lei. 

Mai mult, daca angajatorul stabileste reguli sau
masuri interne prin care angajatii sunt incurajati sa realizeze acte de
discriminare si hartuire morala, risca o amenda de la 50.000 la 200.000 de lei.
Concedierea discriminatorie este sanctionata si ea cu amenzi cuprinse intre
1.000 si 20.000 de lei. 

In acelasi timp. actiunile in instanta demarate de
persoanele care se considera discriminate sunt scutite de taxa de timbru si
beneficiaza de termene rapide de judecata. 

Practici interzise care dezavantajeaza persoane de un
anumit sex, in legatura cu relatiile de munca

Potrivit legii nr. 202/2002 republicata in 2013, este
interzisa discriminarea prin utilizarea unor practici care dezavantajeaza
persoanele de un anumit sex in legatura cu relatiile de munca, referitoare la:

• Anuntarea, organizarea concursurilor sau
  examenelor si selectia candidatilor pentru ocuparea posturilor vacante din
  sectorul public sau privat;
• Incheierea, suspendarea, modificarea si/sau
  incetarea raportului juridic de munca sau de serviciu;
• Stabilirea sau modificarea atributiilor din fisa
  postului;
• Stabilirea remuneratiei;
• Oferirea de beneficii altele decat cele de
  natura salariala, precum si securitatea sociala;
• Informarea si consilierea profesionala,
  programele de initiere, calificare, perfectionare, specializare si
  recalificare profesionala;
• Evaluarea performantelor profesionale
  individuale;
• Promovarea profesionala;
• Aplicarea unor masuri disciplinare;
• Dreptul de aderare la sindicat si accesul la
  facilitatile acordate de acesta;
• Orice alte conditii de prestare a muncii.

Legea nr. 202/2002 prin articolele 11-13 defineste
discriminarea pe criteriu de sex in contextul locului de munca. Potrivit
acestui act legislativ discriminarea pe criteriu de sex reprezinta orice
comportament nedorit, definit drept hartuire sau hartuire sexuala ce are drept
scop sau efect:

• Crearea unei atmosfere de itimidare, ostilitate
  sau descurajare pentru persoana discriminata;
• Influentarea in mod negativ a situatiei
  profesionale cu privire la promovarea persoanei, remueratia, accesul la
  formare si perfectionare profesionala in cazul refuzului acesteia de a
  accepta un comportament nedorit, ce tine de viata sexuala.

De asemenea, este interzisa concedierea unei persoane
pentru motivul inaintarii unei plangeri sau sesizarii instantei judecatoresti
cu privire la o incalcare a prevederilor legale privind egalitatea de sanse si
de tratament intre femei si barbati. 

Pentru a preveni actiunile de discriminare pe baza de
criteriu de sex in domeniul muncii, in contractul colectiv se intorduc,
potrivit articolului 13 din aceeasi lege,clauze de interzicere a faptelor de
discriminare precum si a modului de solutionare a sesizarilor sau reclamatiilor
formulate de persoanele prejudiciate prin astfel de fapte.

Rolul maternitatii in relatiile de munca

Potrivit Legii nr. 145/2015 pentru modificarea si
completarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia
maternitatii la locurile de munca in vigoare, maternitatea nu poate reprezenta
un motiv de discriminare la locul de munca. Orice tratament mai putin
favorabil, aplicat unei femei legat de sarcina sau de concediul de maternitate,
reprezinta o forma de discriminare in sensul legii. 

De asemenea, potrivit articolului nr. 10 din legea
nr. 202/2002 o salariata nu poate fi concediata daca se afla in concediu de
maternitate, de risc maternal sau in concediu de crestere a copiilor in varsta
de pana la doi ani, respectiv trei ani, in cazul copiilor cu dizabilitati si
nici in perioada in care aceasta este gravida, daca angajatorul a luat
cunostinta de acest fapt. De altfel, nici tatal nu poate fi concediat in
perioada in care se afla in concediu paternal. In aceste cazuri, concedierea
poate fi dispusa doar  pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării
judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condițiile legii.

In momentul incetarii concediului de maternitate, a
concediului de crestere a copiilor sau a concediul paternal, salariata sau
salariatul are dreptul de a reveni la ultimul loc de munca sau la un loc de
munca echivalent, avand conditii de munca echivalente si poate beneficia de
orice imbunatatire a conditiilor de munca aparute in timpul absentei sale. La
revenirea la munca, angajatul are dreptul la un program de reintegrare
profesionala, a carui durata este prevazuta in regulamentul intern si nu poate
fi mai mic de cinci zile lucratoare. 
Ce
poate face salariatul in cazul in care considera ca este discriminat la locul
de munca

Discriminarea la locul de munca poate avea forme pronuntate sau subtile.
Acestea pot aparea pe fondul diferentelor de opinie, credinte, cultura, varsta
si chiar nationalitate, care, in loc sa formeze un mediu propice pentru idei
creative, se transforma intr-un mediu cu potential ostil. Uneori, trecerea de
la glume insensibile la insulte sau chiar hartuire/bullying se poate face rapid. 

Acestea nu sunt atitudini normale si nu ar trebui
tolerate din teama de a-ti pierde locul de munca, ci dimpotriva, reprezinta
discriminare la locul de munca si iti pot afecta stima de sine, increderea in
propriile forte si sanatatea fizica si psihica. Mai jos sunt cateva masuri pe
care le poti lua, daca te simti discriminat la locul de munca.

• Pregateste documente doveditoare – daca te
  regasesti in situatiile descrise mai sus, primul pas este sa faci copii
  ale email-urilor, mesajelor de pe telefon, convorbirilor etc., alaturi de
  data, ora, persoana care te discrimineaza si martorii, daca exista.
  Acestea vor fi necesare pentru o plangere formala;
• Semnaleaza-i problema, in scris, angajatorului –
  ofera-i toate detaliile de la primul pas. Daca lucrurile nu sunt
  solutionate, poti face o reclamatie la departamentul de resurse umane;
• Apeleaza la o institutie sau la instanta de
  judecata – daca drumul la HR nu a functionat, urmatorul pas este sa ceri
  ajutorul unui ONG din domeniu, sa consulti un avocat sau sa te adresezi
  CNCD. In ultima instanta, iti poti invoca  drepturile si
  solicita  despagubiri in fata instantei  de judecata. 

Potrivit legii nr. 167/2020, instanta judecatoreasca
poate:

• Sa dispuna obligarea angajatorului sa ia masuri
  pentru a stopa actele sau faptele de discriminare;
• Sa dispuna reintegrarea la locul de munca a
  angajatului in cauza;
• Sa dispuna obligarea angajatorului la plata
  catre angajat a unei despagubiri in cuantum egal cu echivalentul
  drepturilor salariale de care a fost lipsit, daca este cazul;
• Sa dispuna obligarea angajatorului la plata
  catre angajat a unor daune compensatorii si morale;
• Sa dispuna obligarea angajatorului la plata
  catre angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologica de care
  angajatul are nevoie, pentru o perioada rezonabila stabilita de medicul de
  medicina a muncii;
• Sa oblige angajatorul sa modifice evidentele
  disciplinare ale angajatului. 

In ultimii ani, au continuat sa apara legi care
sustin egalitatea de sanse la locul de munca. Atat la nivel european, cat si la
nivel national, exista proiecte, cercetari si campanii de constientizare si
informare a populatiei. De fapt, informarea este primul pas in stabilirea unei
adevarate egalitati a relatiilor de munca. 

Neacsu Ioana Veronica

Decembrie 2022